Iubeşti? Ştii să iubeşti?
Se pare că lumea asta se umple brusc de iubire. Mi se pare foarte drăguţ ca fiecare dintre noi să fim în stare să iubim cu adevărat, sa simţim afectiune, respect, şi altele.
Urmează dilema: cum căcat sa crezi că iubirea asta e adevarată când nici unul nu ştie să arate? Cum, când X, odată despărţit de Y începe să scoată fel şi fel de vorbe, când unul nu mai este în stare să îşi respecte părinţii, când alţii mint şi fac pe victimele doar ca să îi vadă pe cei din jur stând în curul lor, îngrijoraţi? Cum, când toţi au învăţat să zică pe mess sau într-un mesaj TE IUBESC, insă mulţi au uitat să o şi simtă atunci când o spun?
Dacă iubeşti, nu trebuie să o spui la toţi prietenii tăi, ceea ce contează e să ştie persoana faţă de care simţi asta. . . prin iubirea respectivă înţelegi nevoia de a vedea persoana în cauză, de a îi auzi glasul, de a îi asculta chiar şi cele mai nenorocite aberaţii, de a ştii că îi este bine atât fizic, cât şi moral, de a îi face o surpriză cu simplul scop de a o vedea zâmbind, nevoia de a sări mereu în ajutor, doar pentru a îi fi bine. A iubi înseamnă să îi spui lucru ăsta în faţă, nu prin mesaje, dar, cel mai important, este să i-o demonstrezi.
A iubi un “străin” este foarte uşor, deşi de multe ori, unii confundă a iubi cu a se ataşa, a simţi afecţiune, insă lucrul cel mai de preţ e să ştii să îţi iubeşti părinţii. Asta presupune, în primul rând, să fii conştient de ceea ce au făcut pentru tine, de sacrificiile lor, de iubirea pe care ţi-au manifestat-o. Personal, consider că iubirea fată de părinţi presupune în primul rând respect, dar şi ascultare de cele mai multe ori (nu întotdeauna, pentru că şi ei greşesc, ca noi toţi, de altfel).
În tot ce am spus mai sus, nu sunt incluşi părinţii care nu simt iubire faţă de copii lor, care îi abandonează, îi leagă în lanţuri, etc.
Scopul este acela de a te face să înţelegi că părinţii tăi sunt singurele persoane care merită cu adevarat orice sacrificiu, lacrimă, dar şi zâmbet. Nu ştiu cât de bine am spus ceea ce simţeam, n-am folosit termeni “filozofici” pentru că vreau să bagi bine la cap şi să poţi înţelege uşor.
EU îmi iubesc părinţii enorm, şi le sunt recunoscătoare pentru că ştiu prin câte au trecut pentru mine, cât s-au străduit să îmi fie bine.
Am spus mai sus că părinţii sunt singurii care merită. . Aşa e. Altfel, spune-mi tu cine mai vrea binele tău necondiţionat? Chiar aştept în viaţă o persoana care să îmi demonstreze că postul ăsta e greşit pe ici pe colo. Aştept fapte, nu vorbe.
Gândeşte-te bine dacă eşti în stare să iubeşti, nu arunca vorbe de dragul florilor de măr. Unii pot avea de suferit din cauza asta.
Întrebarea dublă a zilei rămâne: Câţi mai sunt în stare să iubească? Câţi o mai spun pentru că o simt?
Melodia de duminică:
Viollent- O mie de cuvinte
Poţi citi şi astea:
Tags: a iubi, idei, întrebarea zilei
Loading ...
December 23rd, 2007 at 12:44
E drept ca e mai important sa arati cuiva ca-l iubesti decat sa o spui, dar de multe ori se intampla sa uitam sa spunem lucruri simple pe care le simtim si care i-ar bucura pe cei din jur
December 23rd, 2007 at 4:35
m-au mâncat degetele să votez în acest sondaj, însă m-am abţinut. întrebarea era oarecum ambiguă, deoarece nu te lămurea exact. pe cine să iubesc? da, iubesc să mă distrez, iubesc să mă simt bine, iubesc să fiu fericit şi din când în când mai iubesc şi pe cineva.
cum spunea şi oana acum câteva zile, aceşti termeni “te iubesc” se folosesc în loc de “bună”, “ce mai faci” şi “mulţumesc”. Stau şi mă gândesc eu aşa… în sinea mea, şi-mi spun în cap: oare, cât de infantil poţi fi ca la o vârstă la care ar trebui să ai totuşi capul pe umeri şi nu în nori, să zici “te iubesc” cuiva pe care-l cunoşti doar pentru că i-ai citit blogul şi cu care vorbeşti din când în când.
Ce încredere poţi avea în cineva despre care ştii atât te puţin? Ai fi în stare să faci anumite sacrificii pentru o astfel de persoană? Şi dacă da, care ar fi certitudinea că nu vei fi dezamăgit?
Iubirea-i însă ceva personal, deci nu poate fi generalizată. X-ulescu iubeşte pentru sex, Y-escu iubeşte din nevoie de bani, Z-escu pentru că n-are ce face şi aşa mai departe.
În ziua de azi puţini sunt în stare să iubescă cu adevărat. Şi ce e cel mai grav, după părerea mea, e că tocmai cei care merită sunt eclipsaţi de “ăia jmecheri” care din 2 vorbe 3 minciuni fură ochii şi îşi bat joc. însă toate astea sunt nimicuri, atunci când vine vorba de citatul următor :
“unii trăiesc ca să iubeasc, însă eu cunosc fete care iubesc ca să trăiască” şi cred că m-am făcut înţeles cu ce am vrut să spun.
Câţi mai spun “te iubesc” pentru că simt? cum ziceam şi mai sus, prea puţini. iar de cele mai multe ori, cei care o fac, sunt luaţi în râs şi de cele mai multe ori de proşti.
nah, că iar întârzii din cauza ta Oana!
December 23rd, 2007 at 4:50
iniţial a fost pusă gen: iubeşti pe cineva în momentul de faţă? (persoană de sex opus)
însă mi s-a spus de către o persoană care a votat că se refereau la faptul că sunt îm stare să iubească pe cineva.
fiecare era liber să interpreteze, oricum sunt sigură că majoritatea care au votat şi chiar şi tu, Gabi, aţi îneţeles sensul de care vorbeam eu.
December 26th, 2007 at 9:05
buna
December 27th, 2007 at 5:31
Fiecare interpreteaza cum vrea
se poate referi la o fata( in cazul meu) sau la parinti sau la alte persoane
plm toata lumea iubeste pe cineva..difera ce fel de iubire exista
December 31st, 2007 at 1:47
Iubesti:
- “Da”
Pe cine/ce?
- “Eh, cacat”!
March 17th, 2008 at 6:00
[...] “E un lucru extrem de subiectiv şi ridicol să crezi că există un fapt verficabil obiectiv care să se numească dragoste adevărată, e greu să distingi între pasiune şi dragoste, între afecţiune şi dragoste sau ce-o mai fi, pentru că totul depinde de punctul de vedere.” (da, sunt jmecheră, că tipu’ a zis-o cam cum ca mine, într-un articol anterior) [...]