Nu se mai resimte acel spirit de 1 Decembrie ca până acum caţiva ani, din păcate. Dar asta se întâmplă pentru că ne-am schimbat cu toţii.
Nu mă apuc să mai scriu despre cum a ajuns România noastră, o avem aşa cum este.
Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit.
Această Mare Unire pare a fi unul dintre puţinele lucruri remarcabile, facute cu sufletul….
Sunt curioasă câţi au simţit şi au profitat de această zi aşa cum trebuia, cine a etichetat-o aşa cum ar fi trebuit. Eu, una, ştiu sigur că nu am facut-o.
Un status pe mess, bine zicea:
Bucuraţi-vă de restul zilei!

Ah, da, şi uite ce a ieşit din poezia nostră, frate!

Click!

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Ce floare eşti?
• 8 Martie 2008
• Majoratul şi rostu’ său
• Urări făcute de revelion
• La mulţi ani, mamă!
• Româna de baltă de pe hi5
• Sacrificiul ca datorie

Tags: La mulţi ani!, lumea de azi

This entry was posted on Saturday, December 1st, 2007 at 6:35 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.