Umbre dezlănţuite
A trecut mult timp, ne-am schimbat amandoi iar sentimentele acelea cu siguranţă nu mă mai încearcă…
Tu ai acum alte ţeluri, vrei să fii mult mai bun ca până acum şi ai uitat.. de mine, de ce am avut în comun odată, de acele vremuri în care pierdeam timpul râzând în hohote la cel mai mic căcat. Nu îţi pare rău pentru că nu ştii ce simţi, pentru că “lucrurile pompoase” ţi-au luat minţile, pentru că ai pierdut atâtea în trecut datorită inocenţei; acum nu vrei decât să îi calci pe toţi în picioare, să le simti durerea şi să le râzi în faţă, să îi auzi implorând milă, să vezi cum le arde sufletul şi li se scurg pe obraji lacrimi de sange…
Văd totul negru şi vreau să îmi întinzi o mână… şi te strig… dar tu îmi intorci spatele… iar eu mă ridic singură, ca întotdeauna, trec peste, te iert, te ajut, te fac să zâmbeşti când ai nevoie. Şi? Cu mine cum rămâne? Ah, da, tu te-ai învăţat să primeşti, nu să şi dai.
Mi-e milă de tine… Da! Exact asta am spus.
Ştii ce cred eu? Cred că, de fapt, întotdeauna ai fost pe interes şi te-ai ingropat singur. Acum nu mai e nimeni să îşi şoptească acele cuvinte pline de dulceaţă, care te linişteau şi îţi redau zâmbetul, ai rămas doar tu cu gândul… revii la mine. Eu nu te mai vreau, chiar de ar fi să îmi rup sufletul în doua.. sau poate mă mint doar…
Voci care mă îndeamnă să plec, suflet nenorocit, pătat de comportamente josnice, gânduri care zboară spre trecut, toate mă aduc în miezul nimicului. Şi am ajuns să plâng pentru suferinţa ta, cu lacrimi de ceară ud foi de catifea… Nu era o rimă, era doar o idee sublimă…
Mi-ai spus că mă iubeşti, eu am crezut ca proasta… Minciuna ta era adevărul meu, şi mă conformam… Gata! A trecut…. Acum ai învăţat să spui “te iubesc” de parcă ai spune că îţi e foame… Greşeala ta, omule.
O lumină la capăt de drum?… Ah, nu, era doar becul aprins la etajul doi la mine în bloc.. Eu încă mai sper…
Dar tu ai plecat, umbra mea…
Tags: idei



November 30th, 2007 at 12:44
Profund…interesant
November 30th, 2007 at 12:47
fuck :\
November 30th, 2007 at 1:16
Gandurile unui om inselat de cei din jur,de persoana iubita ..
November 30th, 2007 at 12:57
“Acum ai învăţat să spui “te iubesc” de parcă ai spune că îţi e foame”, asta e pur si simplu geniala.
super tare postu`
Bravo eQ
November 30th, 2007 at 2:38
@ Sk: nu sunt un om inselat, nici de cei din jur, nici de persoana iubita… pur si simplu ii cunosc prea bine ca sa ma mai poate insela. dar doare…
multumesc ankutzu.
November 30th, 2007 at 4:13
acorzi prea multa importanta prin articolul asta… ( eu vb… ) felicitari. Mi-e foame
“
December 1st, 2007 at 5:45
bah sa-mi bah picioarele imi dadura lacrimile cand citi asta…
stiu exact cum te simti.. I feel You Nigga’!!!
December 13th, 2007 at 5:42
Stii care-i partea ciudata? Ca viata si propriul ego ne poarta prin amandoua ipostazele de care tu spui, m-am regasit in parte si in cel pe care-l acuzi tu, dar si in cel acuzator…
Trist post oricum, ofensiv si defensiv in acelasi timp.
Dar frumos.