Am fost întrebată de zeci de ori de ce scriu atât de mult despre mama mea, despre familie, despre cât şi cum îi iubesc, despre timpul petrecut cu ei. Motivul este simplu: pentru că îi iubesc, pentru că sunt cei mai importanţi oameni pentru mine în astă lume.

Cum e treaba cu părinţii? E dificilă. Când eram eu mititică, aveam impresia că toţi părinţii sunt ca ai mei, că toţi sunt născuţi cu iubirea pentru proprii copii în suflet, că îi respectă şi îi cresc aşa cum pot mai bine, că îi preţuiesc şi îi îngrijesc.
Ai mei au fost şi continuă să fie nişte părinţi extraordinari, genul de părinţi care sunt un exemplu demn de urmat, care au ştiut să ofere dragoste, pentru a face în aşa fel încât să primească înapoi înzecit.
Nu numai ca părinţi sunt extraordinari, ci şi ca oameni, dar nu intră asta în discuţie acum.

Consider, la această vârstă, că a petrece mult timp cu părinţii în copilărie este un must. Nu înseamnă că eşti gay, sau lipit de fusta mamei, hai să nu folosim replici care nu îşi au rostul, este pur şi simplu o necesitate a fiecărui copil în parte.
Dar nu copii sunt problema, ci părinţii, căci ei declanşează totul- proasta creştere a pruncilor sau buna lor educaţie lucru care se găseşte destul de rar în ziua de azi. Elementele care distrug un cămin, o familie, posibila bună educaţie a copilului sunt:

1. băutura
2. curvăsăria
3. duşmănia
4. indiferenţa
5. gelozia

Un copil este incapabil de a se autoeduca la începuturile sale, mai ales atunci când în familie există certuri cărora nu li se pune stop, când există violenţă şi cruzime, pierderea controlului în folosirea cuvintelor/ a expresiilor.
Orice om, indiferent de vârstă, are nevoie de linişte şi înţelegere, lucru absolut necesar unui copil, unei familii.
Se miră cu toţii de ce ajung copii să fure, să îşi omoare părinţii? Da’ la ce bun te-ai putea aştepta de la un băiat, de exemplu, care o viaţă întreagă a privit cum taică-su, mort de beat, venea şi îi bătea mama până o lăsa lată?

Concluzia care e? Este multe:

• mediul în care un copil se dezvoltă îi va influenţa cu siguranţă caracterul pe viitor
• pentru dezvoltarea şi menţinerea unui cămin este nevoie de: înţelegere, încredere, susţinere, dragoste, blândeţe
• copiii viitorului sunt cei pe care îi dau părinţii zilei de azi
• nu toţi părinţii sunt ca ai mei, nu toţi ştiu să ofere dragoste, nu toţi apreciază prezenţa unui copil în casă
• pruncul este cel care umple casa cu bucurie

Cele două ingrediente necesare unor părinţi sunt: seriozitatea şi umorul. Trebuie doar să ştie cum, când şi cât să folosească din fiecare.

Sfat: voi, părinţi, oferiţi un zâmbet pe zi copiilor, apoi urmăriţi dezvoltarea lor. Simţiţi diferenţa!

Nu uitaţi: nimic nu este mai important pentru familie decât timpul petrecut împreună.

Apropo de asta, Luminiţa a deschis un blog în temă, pentru că este bine să se acorde atenţie încă din timpul sarcinii: http://tusibebe.wordpress.com.

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Viaţa, umbră trecătoare
• Poveste de viaţă
• Echilibra iubeşte
• Copilaaaaaaaaaaaaaaaaş?!
• Părinţii sunt de bază?
• La mulţi ani, mamă!
• Urmările ploii