04 Jul 2008 Chin, durere, Dumnezeu cu mila!
 | Taguri: , , , , ,

Ştii tu, când ţi-e viaţa mai dragă, atunci cade bomba şi face ravagii. După mii de războaie duse contra danturii mele minunate, sunt mai rău ca niciodată.
Murphy ăsta e enervant rău: Dacă te simţi bine, nu fi îngrijorat, va trece.
Niciodată să nu zici că e totul perfect, dar nici să te plângi ca un moş muribund că totu’ merge prost, că vine sfârşitu’ lumii. Treaba e relativă. Cert e că în mai puţin de un minut realizezi cu adevărat că nimic nu e important în viaţă, că totul este relativ, că nimic nu este sigur, nici veşnic.
… poate realizezi doar că ar trebui să te bucuri de ce ai, să apreciezi pe cine ai… să simţi….

chin…. durere…. las’ că va fi bine!

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

2 raspunsuri

  1. :(

  1. [...] Închid cu o pleoapă grea toate lucrurile din jur, şi le sting şi le distrug şi le calc în picioare şi le arunc… Azi nu suport privirile care reuşesc să-mi vadă goliciunea. Încerc să trec peste interogaţiile existenţiale grave şi nu-mi mai rămâne decât o speranţă gata şi ea să se stingă. Cum naiba e posibil să…? …. am zis că las întrebările deoparte.” Cam aşa au descurs zilele astea, chin, durere, Dumnezeu cu mila! [...]

Lasa un comentariu