Zile întregi fusese tulburată de scrisoare, până acum în momentul când telefonul a sunat … bineînţeles, era EL, dar ea nu ştia:

(dai play, apoi citeşti)

- Alo!
- Bună … ce faci?
- ĂĂ, bine! Cine e la telefon?
- Cine ar putea sa te sune la 1 noaptea atât de tulburat, cu vocea-i tremurândă?
- Ah, îmi pare rău, nu te-am recunoscut … Până şi vocea ţi s-a schimbat de când nu am mai vorbit.
- Da, m-am apucat de fumat.
- Glumeşti, bănuiesc …
- Nu tocmai. Nici nu e important acum.
- Ba da, se pare că te-ai schimbat mai mult decât mi-aş fi imaginat … Vrei să îmi spui, în sfârşit, ce s-a întâmplat?
- Mă mai iubeşti?
- Ai mare tupeu să întrebi asta … Nu ştiu, omule, a trecut mult timp … vreme tulbure.
- Aş vrea să ne vedem. Se poate?
- Nu! Nu îmi cere asta …
- … dar te rog, nu îţi pot explica la telefon ce şi cum a fost …
- Îmi pare rău, prefer atunci să lăsăm lucrurile aşa. Poate nici nu trebuia să suni, mă obişnuisem cu gândul.
- Ai pe altcineva?
- Tipic! Nu e treaba ta … dar nu, nu am!
- Ştiu că nu am nici un drept să vin aşa în viaţa ta …
- … să revii adică!
- Să revin, da… Însă eu nu mi-am luat gândul de la tine în tot acest timp …
- Şi crezi că spunând asta rezolvi totul? Nu ai habar prin ce am trecut!
- Vrei să nu te mai plângi? Nici mie nu mi-a fost uşor. Hai să …
- Spune-mi de ce ai plecat, te rog frumos!
- Nu… vreau să ne vedem, îţi voi spune atunci, promit!
- Ştii ce? Las-o moartă. Eu vreau să dorm. Nu mă mai suna!
- Nu pot, oricât mi-ai cere tu … oricât mi-aş cere eu chiar …
- De ce ai mai sunat?
- Chiar nu înţelegi treuie să vorbim …
- Bine că ţi-ai amintit!
- Nu putem rata şansa asta pentru iubirea noastră ! Gândeşte-te bine, copilo!
- Vrei să nu mă mai strigi aşa? În plus, şansa asta ai distrus-o tu. Poate iubirea mea s-a dus … Nu ştiu, dar nu vreau să mai aud de tine. Şi ştii ce? Chiar îmi pare rău …
- Dacă îţi părea rău, veneai la întâlnire …
- Ce ştii tu? Ai plecat frumos şi liniştit … Tocmai pentru că îmi pare rău de sufletul meu nu vin la întâlnire. Ai grijă de acum înainte în viaţă, gândeşte-te că uneori e nevoie de explicaţii la timp … Somn uşor!
- Nuuu, stai, te rog, nu închide!
- Nu are rost. La revedere!
- …………..

Liniştea domnea… dar nu şi în sufletele celor doi.
Aşa se poate încheia o poveste. Indiferent că e vorba de orgoliu, sau de orice altceva, iubirea dispare …

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Dialog
• Sufletul- criminal nepedepsit (capitolul II)
• Poveste de viaţă
• Conştient sub anestezie
• Contradicţii (I)
• Let mi dream of this!
• Sufletul- criminal nepedepsit (capitolul I)

Tags: a iubi, apel telefonic, dezamăgire, EL şi EA, mister, poveste, punct, scrisoare, sfârşit, suflete pereche

This entry was posted on Saturday, May 3rd, 2008 at 5:28 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.