După câteva zile, EA a primit telefon din partea acelui domn misterios, Laurenţiu. Au pus la punct ultimele detalii şi s-au întâlnit:

*- Presupun că dumneavoastră sunteţi soţia.
- Presupuneţi bine. Ce s-a întâmplat? Nu mă mai ţineţi pe jar, vă rog frumos.
*- Ştiţi, doamnă . . .
- Dacă aş ştii, nu aş mai fi aici!
*- Mă lăsaţi să vorbesc?
- Da, da, vă las, oricum nu am altă opţiune. Vreau doar să ştiu de ce a plecat şi dacă este bine acum. Eventual să îmi spuneţi şi unde îl găsesc.
*- Doamnă, îmi pare rău, eu nu am vorbit cu el decât la telefon, nici eu nu ştiu unde este. Mi-a dat trimis un plic, cu o scrisoare pentru mine şi una pentru dumneavoastră. De-asta v-am chemat, să vă dar biletul, probabil acolo vă explică tot. Eu plec acum, nu mai am nimic de făcut.
- Laurenţiu, stai, trebuie să mă lămureşti, doar nu ai venit să mă ţii în suspans, pentru a mă lăsa apoi aşa . . .
*- Eu v-am spus ce era de spus, rămâne să citiţi biletul de la EL, acasă. Liniştiţi-vă . . .
- Gata, ai rezolvat! Liniştiţi-vă, nu? Cred că tu nu realizezi că eu simt că răbufnesc . . .
*- Trebuie să plec, îmi pare rău dacă v-am tulburat!
- De parcă ar mai şi conta. La revedere!

________

Ajunsă acasă, EA deschide plicul cu scrisoarea:
” Ştii . . . există anumite momente în viaţă când totul capătă un sens, dar nimic nu este logic . . . Iar apoi pică, cu totul, din nou.
Nu ştiu care e chestia, de fapt, şi de ce ia totul o întorsătură atât de ciudată.
În orice caz, uite paradoxul vieţii -ajungi să fii pus la zid în propriul labirint … Însă tu continui să alergi, cauţi o cale de scăpare, alergi, dar eşti un naiv . . . Cred că esenţa stă în încredere, sau în lipsa ei.
Nu ştiu dacă mă întelegi . . . In fond, erau doar gânduri pe care, dintr-o prostie, am simţit nevoia să ţi le scriu. . . aşa, întortocheate şi fara sens.
Nu îţi ofer nici o explicaţie pentru plecarea mea, vreau să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, oricât ne-ar cere sufletul să revenim în trecut.

A avea calitate înseamnă a resimţi răul ca pe o vulgaritate. Lipsa de calitate a inimii antrenează o descalificare generală a întregii făpturi.
(deşi nu am avut calitate, îţi mulţumesc)

Te-am iubit! “

Vreau să cred că e o glumă proastă, nu e posibil să îşi bată joc de mine în halul ăsta . . . Cu ce fel de om am trăit? Cine e EL, de fapt?

Adoarme plină de gânduri care continuă să o macine, poate va şti mâine ce să facă (….)

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• Misterul nopţii (EL şi EA)
• Dialog
• Punct şi de la capăt (EL şi EA)
• New(s), beibi!
• Dor (EL şi EA)
• Amintiri înecate în tăcere (EL şi EA)
• Nu plânge! (EL şi EA)

Tags: ciudăţenie bizară, EL şi EA, enigmă, frustrare, gânduri întortocheate, mister nedesluşit, scrisoarea

This entry was posted on Thursday, May 1st, 2008 at 6:31 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.