Doctorii şi meseria lor. Interes zero.

Doctorii ăştia au devenit un mare pericol al tării noastre, îţi scot sufletu’ ori la propriu, ori la figurat!

S-au întâmplat atât de multe: unui om i-a fost tăiat penisu’, că era confundat cu un testicul. :| Se presupune că eşti doctor, ai studii, nene, că doar îţi pică atâtea vieţi în mână . . .

doctor

Alt caz: o fată a murit din cauză că făcuse febră, s-a dus la spital cu părinţii, au zis că nu e nimic grav, au trimi-so acasă. Fata a făcut iar febră, s-a dus la acelaşi spital, doctorii au trimis-o la un alt spital, aia înapoi la primu’, apoi ghici ce? FATA A MURIT!
De ce? Pentru că nu a dat familia cu banii la doctori? Doar nu au de gând să îmi spună mie careva că în vreunul din spitale nu era cineva în stare să consulte o fetiţă cu febră, să dea un diagnostic. Pentru asta faceţi nu ştiu câţi ani de studiu, atâtea examene şi alea alea, atâta practică. Voi vă bateţi joc, frate! Incontestabil!

Încă unu: bebeluşul strangulat la naştere. Asta a cui vină a mai fost? Doctorul oricum iese basma curată. M-am săturat de cazuri muşamalizate până la ultimu’ fir de praf…

Sunt n cazuri şi exemple de dat, pentru a scoate în evidenţă faptul că:
1. doctorii fac experimente pe noi
2. nu sunt de încredere- mă refer la cei din România, altfel de ce mai marii statului, ex. Băsescu sau Tăriceanu, au mers în străinătate pentru a se supune unor operaţii de nivel mediu?
3. orice s-ar întâmpla nu e vina lor- sunt cirmustanţele sau poate chiar pacientu’
4. nu dai banu’, poţi să mori. După ce scoţi şi sufletu’ din tine şi ultimu’ leu din buzunar, te cunoaşte jumătate din personalul spitalului- propria experienţă

În situaţii critice, omu’ îţi dă şi haina de pe el, doar să fie sănătate, iar doctorii profită de acest lucru. Câte persoane nu au probleme cu cămătarii pentru că au fost nevoite să dea bani la doctori pentru ca nevasta/copilul/mama să scape cu bine? Vă spun eu: o sumedenie!

Şi uite aşa, mergem din rău spre josnic de rău.

Interesu’ lor faţă de om e egal cu zero. Gândiţi-vă, frate, sunt vieţi de oameni care vă pică în mâinile alea pătate de sete de bani şi faimă. Chiar atât de departe tre’ să mergeţi?
De ce mai întreb? Se pare că răspunsul e afirmativ . . .

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

Tags: , , , , , , , ,

5 Responses

  1. dragoshsd Says:

    pe la vreo 4 ani m-am stricat la stomac destul de nasol de la niste caise. la spitalul din medgidia m-au trimis acasa si le-au spus parintilor ca nu mai am sanse, sa pregateasca sicriu. am fost la constanta, si mi-a trecut cu o pastila.

    dragoshsd a postat ultima data: Nu crede tot ce gasesti pe net

  2. Markus Says:

    Doamne fereste. Eu nu am avut pana acum probleme atat de grave incat sa trebuiasca sa ma duca la spital si sper ca nu o sa am…

  3. eQuilibru Says:

    Nici eu nu am avut, Markus, dar a avut tata, la asta mă refeream cu propria experienţă.

    De fapt, mi-am spart capu’ acum câţiva ani buni, când eram mai mică. Îmi amintesc foarte bine că am fost la urgenţe şi am aşteptat jumătate de oră să se ocupe de mine ….
    Se poate pune şi asta, dacă e. Oricum, nu mai contează, ei tot jafuri rămân.

  4. Rene Says:

    Nu e chiar asa cu zici tu. Te asigur ca daca ai vedea cu alti ochi ce e cu adevarat in spitale ti-ai da seama ca nu tot timpul sunt doctorii de vina. Intereseaza-te inainte sa spui ca “interesu’ lor fata de om e egal cu zero”.

  5. eQuilibru Says:

    Ştii ce, Rene?
    Viaţa unui om nu întreabă ce se întâmplă în spate.
    Atâta timp cât ei au aşteptat bani pentru a băga în seamă un om plin de sânge şi în comă . . . scuză-mă!
    Prefer să nici nu mă interesez. Poate să îmi dea ei bani, aşa cum le-a dat mama ca să se intereseze şi ei de tata :)

Leave a Reply