Eseuri de îndrăgostit de Alain de Botton
Eseuri de îndrăgostit este o cărticică extraordinară, merită a fi citită.
Romanul “Eseuri de îndrăgostit” face parte din colecţia “Cartea de pe noptieră” (Editura Humanitas, 2003). 
Eseuri de îndrăgostit este o poveste de dragoste, dar şi un comentariu original şi profund a ceea ce înseamnă o astfel de poveste. Citind-o îţi dai seama că, dacă “putem oricând întoarce privirea de la complexitatea unei probleme sugerând soluţii care o reduc la cel mai mic numitor comun“, trebuie - totuşi - “învăţată o lecţie mai complexă”, iar această lecţie este ironia: odată romanul isprăvit, treci la altul.
Această carte a lui Alain de Botton îmbină sensul mitic cu cel filozofic, în prisma dragostei, bineînţeles, le ironizează, dar asta nu înseamnă că nu acordă atenţia necesară.
Cartea cuprinde 24 capitole foarte bine prezentate, detaliul este expus într-o manieră fatalo-comică, voi prezenta mai jos câteva pasaje:
Cap. 1- Fatalism romantic
“Am recunoscut în ea femeia pe care o căutasem cu stângăcie toată viaţa, o fiinţă ale cărei calităţi mi se preafiguraseră în vise, al cărei zâmbet şi ai cărei ochi, al cărei simţ al umorului şi al cărei gust în materie de cărţi, ale cărei spaime şi a cărei inteligenţă se potriveau perfect cu idealul meu.”
“Nu numai că-mi sfârşea frazele, îmi completa viaţa.”
Cap. 2- Idealizarea
“N-am putut evita concluzia că, deşi era cel puţin stângaci felul în care îşi lăsa frazele în suspensie, deşi era cam neliniştită şi nu dovedea cel mai bun gust în alegerea cerceilor, era adorabilă.”
“Ceea ce este atât de înspăimântător este măsura în care poţi să idealizezi pe cineva, când îţi e atât de greu chiar să te suporţi pe tine însuţi- tocmai pentru că aşa o problemă există. . .”
“Dacă iubirea se întâmplă aşa rapid este probabil pentru că dorinţa de a iubi există dinainte de persoana iubită- nevoia şi-a inventat soluţia.
Apariţia persoanei iubite este numai stadiu secundar al unei nevoi anterioare (în mare măsură inconştientul) de a iubi pe cineva- foamea noastră de dragoste modelându-i trăsăturile, dorinţa noastră cristalizându-se în ele.”
“Dar nu ne putem îndrăgosti decât fără să ştim de cine ne-am îndrăgostit. Mişcarea primordială este neapărat bazată pe ignoranţă.”
Cap. 3- Subtextul seducţiei
“Aveam dreptate când mi se părea că detectez urme de flirt în coada frazelor ei şi în colţul buzelor când zâmbeaa; sau era pur şi simplu dorinţa mea proiectată pe fundalul inocenţei?”
“Cele mai atrăgătoare femei nu sunt cele care ne dau voie să le sărutăm imediat (devenim repede nerecunoscători) şi nici cele care nu ne lasă deloc să le sărutăm (le uităm repede) ci cele care ne duc de nas între aceste extreme.”
“E un lucru extrem de subiectiv şi ridicol să crezi că există un fapt verficabil obiectiv care să se numească dragoste adevărată, e greu să distingi între pasiune şi dragoste, între afecţiune şi dragoste sau ce-o mai fi, pentru că totul depinde de punctul de vedere.”
(da, sunt jmecheră, că tipu’ a zis-o cam cum ca mine, într-un articol anterior)
“Trebuie să ai relaţii ăn care cei doi sunt egali, dispuşi să ofere la fel de mult, nu unul din cei doi să vrea o aventură, şi celălalt iubire adevărată. Cred că de aici vine tot chinul, din dezechilibru, din faptul că oamenii nu sunt destul de siguri pe ei şi pe ce vor de laq viaţă, sau de la ce-o fi.”
(am observat că Alain de Botton are tic verbal “sau de la/pentru ce o fi”, cum am eu “mă rog”)
Cap. 6- Marxism
“Îi făcea o oarecare plăcere să râdă de romantism, sp fie lipsită de sentimentalism, prozaică, stoică, dar în adâncul sufletului era exact pe dos, idealistă, visătoare, generoasă şi profund ataşată de tot ceea ce verbal ironiza ca fiind mălăieţ.”
“Albert Camus sugera că ne îndrăgostim de oameni pentru că, din afară, par atât de întregi- atât de fiziceşte întregi, cât şi emoţional echilibraţi, în vreme ce noi, subiectiv, ne simţim împrăştiaţi şi confuzi.”
(acesta este capitolul care mi-a plăcut cel mai mult, poate din cauza acestor doctrine filozofice adunate laolaltă)
Cap. 9- Frumuseţe
“În definitiv, frumuseţea nu e ceva de care să poţi convinge pe cineva. Nu e ca o formulă matematică, prin care să poţi aduce pe cineva la o concluzie incontestabilă. Dezbaterile despre cât de atrăgători sunt bărbaţii şi femeile sunt precum cele dintre istoricii de artă, încercând să justifice de ce un tablou este superior altuia.”
Cap. 16- Teama de fericire
“Unul din cele mai mari dezavantaje ale iubirii, este că cel puţin pentru o vreme este în pericol să ne facă fericiţi.”
“Te urăsc pentru că te iubesc. Era în ultimă instanţă un protest fundamental: Urăsc să n-am încotro decât să risc iubindu-te aşa.
Plăcerea de a depinde de cineva păleşte în faţa fricii paralizante pe care o asemenea dependenţă o implică.”
“Mă face să mă simt sigură că poţi să suporţi, că pot să-ţi spun să te duci dracului şi tu o să arunci cu ceva după mine dar o să rămâi aici.”
__________
Atât, restul descoperiţi singurei.
Sfârşitul este superb, învăţăturile sunt demne de luat aminte, sper că v-am trezit oricât de puţin curiozitatea. . .
În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:
Tags: a iubi, ciudăţenie, drace!, îmi place, nebunie, sentiment, ştie Oana, viaţă, vreau
Loading ...
March 17th, 2008 at 6:45
eu nu te cred!
Cristy2U a postat ultima data: Nicolae Titulescu, Craiova