Întrebată fiind de ce am început să postez aşa rar, m-am gândit să răspund multora.
AM O VIAŢĂ DE TRĂIT !

Am şi eu diferite lucruri de făcut, uneori abia ajung să aprind calculatorul. Nu o fac din lipsă de idei, nici de chef, blogul este refugiul meu .
Există, însă, şi varianta că m-am săturat de virtualitate, de închidere în lumea asta nesigură. Vreau plimbări a nebunie, am pierdut destul timp aiurea, şi, mai ales, închisă.
Blogul rămâne în picioare, posturile încă te vor roade, aşa că stai liniştit!

Am fost ieri împreună cu o prietenă, şi colegă în acelaşi timp, să ţinem locul dirigintei care nu putea ajunge la nişte ore. Mai pe româneşte, am fost să ţinem 3 ore de română, la clase de a9a şi de a6a.
Ştiam cât de greu este pentru un profesor, de fapt, nu ştiam, bănuiam. . . însă a ţine o clasă în frâu nu e simplu ca bună ziua. Ne-am descurcat, nu era aceasta ideea centrală.

Am cunoscut caractere diferite, copii care par atât de simplii, dar sunt aşa de complecşi şi complicaţi, în acelaşi timp. Am fost impresionată la clasa a6a, unde am organizat un concurs de recitat “Scrisoarea aIIIa”, de către un băieţel despre care am aflat mai târziu că are tatăl plecat pe front în Irak.
Ce m-a impresionat? Avea, domnule, un stil de a recita, de îţi tăia sufletul în două. E copil, însă o face mai bine ca oricare altul mai mare. . . De ce? El simte ceea ce recită, pune suflet, se implică, domnule, cu adevărat!
Vocea îi scotea la suprafaţă sensibilitatea. . . Un copil timid, introvertit, ascunde atâta suferinţă, şi atâta vivacitate, în acelaşi timp.
Ideea e că el chiar ştia să pună în valoare propriile trăsături prin felul de a recita, nu mulţi suntem în stare să ne exprimăm astfel, nu?

O întâmplare te poate marca pentru restul vieţii. . . Poate aşa a fost şi în cazul copilului, datorită plecării tatălui său, sau o fi având şi alte probleme, că doar se ţin ele lanţ uneori, sau nu vine una singură, să zic aşa. . .

Ai observat cum intervine schimbarea caracterului după o întâmplare nefericită? Ai observat cum se modelează omul? Fără să observe uneori. . . fără să vrea, poate!
Viaţa este dură, dar plăcută, depinde de fiecare dintre noi cum profităm de şanse, de oameni, de întâmplări. Contează clipa, să o trăieşti, să o simţi cu mintea şi cu sufletul, să te marcheze, indiferent că e în sensul bun sau rău. . . trebuie să înveţi din şi în fiecare zi câte ceva, căci nu poţi rămâne fără o notă trecută acolo în căpşor!
E bine ca atunci când simţi nevoia să transmiţi un gând bun sau rău să o faci, nu mai ţine în tine şi nu te mai încărca cu energie negativă.
FII TU! Învaţă să înveţi din eşecuri; cei care nu o fac sunt reduşi. . .

De ce caută fiecare câte o persoană specială???? Nu o spun din punct de vedere sentimental, ci pur şi simplu referindu-mă la un prieten!
1. Fiecare om e special în felul lui!
2. Dacă eşti în căutare de ceva greu de întâlnit, sună un extraterestru!
3. Gândeşte-te dacă tu poţi fi special pentru acel om diferit pe care îl vrei. Nu cere altcuiva ce nu poţi fii, în primul rând, tu!

Plăcere sau nimic. . . Să ne bucurăm astăzi, nimeni nu ştie ce-i mâine!

Fără libertate, lumea nu ar fi decât un mecanism.

( Alphonse de Lamartine )
Acordă-ţi libertatea de care ai nevoie (. . . va continua. . .)

______________________________________________________________________________________

ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR este pe 24 februarie!

Reţine, căci eşti român!

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• La mulţi ani de Dragobete!
• Suflet hrănit cu iluzii. . .
• Am dormit la mama în braţe! Vremuri vechi sub feţe noi?
• Ciudăţenie bizară!-înger inchis în cuşca mea
• Avem nevoie de. . .
• Sâmbătă, 1 Martie, poveste de primăvară!
• Nimicul nostru

Tags: a iubi, ciudăţenie, drace!, eu, fun, idei, îmi place, şcoală, ştie Oana, vreau

This entry was posted on Thursday, February 21st, 2008 at 10:08 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.