Am venit acasă ruptă de oboseală, însă am zis că nu dorm nici plătită!
“Las’ că vreau să dorm la noapte bine, prefer să pic acum şi să mă pun de la 9-10 ca să am odihnă completă!“– cam asta ziceam eu pe la ora 4 jumătate.

A venit mama la mine în cameră şi s-a pus în pat, în ideea de a mai petrece timpul cu mine şi de a privi la televizor. Are televizor şi în camera ei, dar când suntem amândouă acasă încercăm să stăm cât mai mult în aceeaşă cameră, vorbim despre orice: de la tot ce e important la cele mai tâmpite lucruri.

În fine, veni mama în cameră, şi tocmai îmi scoteam cărţile din ghizdan. Enervată că nu găsi nişte caiete, plus nişte amintiri aiurea, lăsai tot şi mă trânti în paaaat. . . Ok, and here I come!
Mă văzu nervoasă şi mă lua în braţe, încercă ea să mă liniştească, apoi zise:
- Nu vrei să dormi o oră măcar?
- Nu, mama, stau aici doar să mă deconectez de ăl calculator, atât. . .
- Cum vrei tu. . .

Mă ţinea strâns în braţe. . . Dumnezeule!
Chestia asta nu o mai simţisem de ceva vreme. . . A trecut mult timp de când nu am mai stat aşa cu ea, se resimţea legătura dintre noi. . . fără a fi nevoie de cuvinte, de priviri, sau altceva. Era de ajuns să mă ţină strâns la piept, orice altceva ar fi fost de prisos.

SUPERB!

Nu am vrut să dorm, ba chiar închideam ochii şi îi deschideam pentru că mă gândeam că odată adormită, greu mă mai trezesc şi adorm cu mult mai greu în noaptea ce urmează.
Păi reuşi? Normal că nu! Cred că era, de fapt, căldura şi liniştea pe care mi-a oferea prezenţa mamei, în orice caz, o senzaţie greu de descris, minunată însă.

Nu e patatic, omule, e chiar genul de moment de care avem nevoie mulţi atunci când suntem stresaţi.

Mama este medicamentul pentru majoritatea stărilor mele proaste. . .

O mamă este aceea care poate lua locul tuturor dar al cărei loc nu poate fi luat de nimeni.

Mă gândesc că Dumnezeu nu poate să fie peste tot şi de aceea a creat mamele, nu?

O mamă devine mai puternică când iubeşte cu adevărat şi crede-n speranţa ce-o poartă-n gând zi de zi. Ea e cea care ne învaţă să credem în puterea noastră de a exista. Ne ceartă când vrem să renuţăm, când ne lăsăm cuprinşi de pesimism şi gânduri ce ne-ar putea afecta viaţa. Alungă tristeţea şi şterge lacrimile de pe obrajii noştri. Cu mâinile-i calde ne mangâie faţa şi ne îmbrăţişează.
Ce dulce e momentul când, după o intervenţie chirurgicală, deschizi ochii şi vezi cum lângă patul tău stă mama zâmbitoare. Îi datorăm atâta Celui de sus pentru “mama”!Nu o uitaţi pe mama, chiar de n-a fost langa voi, chiar de nu mai este langa voi sau nu mai aveţi nevoie de ea! La mulţi ani dragă mamă!

ZIUA MAMEI E ÎN FIECARE ZI ÎN CARE O IEI ÎN BRAŢE ŞI ÎI SPUI CÂT DE IMPORTANTĂ E PENTRU TINE!

Vremuri vechi sub feţe noi. . . Mama e aceeaşi!
______________________________________________________________________________________

ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR este pe 24 februarie!

Reţine, căci eşti român!

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• La mulţi ani de Dragobete!
• Suflet hrănit cu iluzii. . .
• Viaţa omului obişnuit
• Ciudăţenie bizară!-înger inchis în cuşca mea
• Avem nevoie de. . .
• Sâmbătă, 1 Martie, poveste de primăvară!
• Eseuri de îndrăgostit de Alain de Botton

Tags: a iubi, ciudăţenie, drace!, eu, idei, îmi place, ştie Oana, vreau

This entry was posted on Tuesday, February 19th, 2008 at 9:05 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.