Profesorul de română către elev:

Proful: Pune verbul a bea la toate timpurile!
Proful: la trecut:
Elevul: am baut.
Proful: la prezent:
Elevul: beau.
Proful: la viitor:
Elevul: voi fi beat.

Niciodată nu am suportat băieţii/ bărbaţii care au daru’ băuturii. A nu se înţelege că mi se pare absurd să bea. Mi se pare absurd să bei ca porcu’, să te îmbeţi, să nu mai ştii de tine, să spargi în stânga şi-n dreapta, să uiţi ce ai făcut, etc.
E doar o dovadă de lipsă de respect faţă de tine în primul rând, şi apoi faţă de cei care te insoţesc (dacă există, în cazul respectiv).
__De ce ai impresia că pari mai jmecher, mai tare, mai curajos în faţa altora? De ce ai impresia că îmbătându-te scapi de probleme, sau Read the rest of this entry »

Cu ocazia asta, răspund şi la leapşa lui s3ptember şi la o curiozitate (întrebare) a lui Xul.
Primu-ntreabă: Dacă m-aş întâlni cu o fiinţă căreia să îi adresez o singură întrebare la care mi-ar răspunde cu siguranţă, care ar fii aceea?
Întrebarea mea: Cum ştii când eşti fericit?
(Zeffy, tu ce ai întreba?)

După un post al lui Xul, cu privire la fericire, la care am fost nu neapărat pesimistă, ci realistă (zic eu), am fost rugată să îmi spun părerea cu privire la existenţa fericirii.
Mai pe lung, să spun ce cred despre fericire, cum se manifestă, când, bla bla bla.

Cel mai important lucru ar fi acela că NU CRED ÎN FERICIRE! Nu cred, poate pentru că nu mi s-a demonstrat până acum că ar exista ce contează

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.- aşa apare explicaţia în DEX. Majoritatea o vedem ca pe ceva mai mult decât mulţumirea sufletească, o vedem ca pe bucuria aceea absolută, orgasm împlinire. Ar trebui să fie sentimentul acela cum că nu mai ştii să exprimi ce simţi, sau vezi totu’ frumos în jur.
Read the rest of this entry »

Până mâine când voi înşira câteva (mai multe) cuvinte despre tinereţe, timp şi chestii de genu’ ăsta, ascultaţi melodia de mai jos.
*** ATENŢIE: Este muzică populară, dacă ai “auzu’ fin” nu da PLAY ! ! !

Mariana Voicu- Zboară tinereţea mea

La îndemnul Iuliei, am făcut testu: What Kind of Girlfriend Are You?

REZULTAT:
Read the rest of this entry »

EA: Cum de e aşa înalt băiatul acela?
Read the rest of this entry »

Există câteva rahaturi din “moda” actuală care mă irită la vedere:

1. căciulile cu urechi şi ciucurii ăia handicapaţi, pe care le găsesc la 85% din populaţia Craiovei. Care e chestia aiurea? Unii să zicem, şi-au luat de frig, de căcat, de ştiu eu ce. . . Însă la sfârşitu’ iernii au început toţi să cumpere, că doar am văzut că a fensi, fanchi, trendi.
2. culorile MOV şi GALBEN, purtate în EXCESSSSS.

Read the rest of this entry »

După ce am vazut la Marius un post cu mesaje de Valentine’s Day, mi-am amintit să vă povestesc ceea ce mi s-a întâmplat acum câteva zile, însă am uitat să vă povestesc (poate nu sunt singura care a păţit-o).

Mă sună o fată să mă întrebe ce să îi ia prietenului ei de ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR 14 februarie. Când? Eh, era “deja” 25 ianuarie .
Am rămas cam uimită, trebuie să recunosc, mă miram doar că nu m-a sunat de Crăciun să mă întrebe ce să îi ia.
În afară de faptul că nu îl cunosc pe prietenul ei şi nu înţeleg cum aş fi putut să o ajut (hai să zicem că nu o duce capu’ să cumpere ceva special), am observat o chestie de care m-am mai lovit şi anul trecut:

EU: Nu am idee ce să îi iei, dar trebuie să fii atentă, pentru că vine şi DRAGOBETELE şi e necesar să ştii ce cadou îi iei la fiecare ocazie şi care merită mai multă atenţie. . .
. . . tăcere . . .
EU: Mai eşti? Read the rest of this entry »

Crede-mă, ai de ce să pierzi câteva secunde, până şi proful meu de desen s-a distrat teribil

Blogul săptămânii acesteia este HAJDU TAMAS, un blog ce urmăreşte stiluri aparte ale lumii şi efecte surprinzătoare ale acţiunii omului.
ENJOY!

Este ultima “ediţie” a categoriei “Sfârşit de săptămână”.

De ce blogul tău se numeşte eQuilibru şi umOr? De ce umor? Unde e umoru’? De ce e aşa de puţin umor?
Acestea sunt frecventele întrebări de care mă lovesc, fără să simt vreo durere

Când mi-am făcut blogul, nici nu prea ştiam în ce mă bag, nu am avut un scop anume, mi-am făcut cont pe blogger şi i-am dat drumu’: un post despre mass-uri şi am continuat, mi-a plăcut să îmi spun părerea şi să găsesc persoane care comentează ce spun eu.
Naaaaais! - am zis.

Am căutat un nume care să nu mă reprezinte în totalitate, mai mult un obiectiv, în special în privinţa echilibrului. Ori mă vezi pe mine persoană echilibrată? no way!
În ceea ce priveşte umorul, Read the rest of this entry »