Gând spre tine
Urăsc ideea de a te simţi aproape, aş pune un zid indestructibil între noi, să stau departe de intenţiile tale. . . Nu vreau să îţi mai aud glasul spunându-mi te iubesc. Ce ştii tu? În mesaje, pe mess, eşti apt sa o spui, dar atunci când mă ţii în braţe ce se întâmplă? Te-ai pierdut pentru că ai inventat, pentru că ai vrut să crezi că eram specială pentru tine. . . Ai fost mereu un suflet rece, un cadavru putrezit, o umbră care m-a urmarit şi încă o face. . .
Mâna morţii îmi mângâie umărul drept, se joacă-n păru-mi castaniu cu buclele revărsate pe spatele dezgolit. o atingere inocentă se resimte; sângele cald, chiar înfierbântat de la atâtea vorbe spuse fără rost, se prelinge pe a mea bluză şi albul imaculat se transformă într-o clipită într-un roşu orbitor. . . ochii se înroşesc şi ei, lacrimile s-au terminat. Mai am doar câţiva lei, merg la magazin să mai cumpăr o doză.
- O doză de lacrimi, vă rog frumos!
- Bineînţeles, 10 lei!
- Fir-ar să fie, mai am doar 5 lei. Ce mă fac?
- Tot ce pot să îţi dau de bănuţii ăştia e un gram de fericire. . . îmi pare rău.
- Aşa de ieftin?
- Eu iţi vând iluzii, fetiţo! Fericirea e morbidă, de-asta o găseşti la preţul respectiv.
- Lasă-mă în pace, atunci. . .
- Eu te las, dar tu m-ai căutat. Tu cauţi iubire.
- Ţi-am mai spus că nu vreau iluzii, ce nu pricepi? Vreau doar să revin la realitate.
- Atunci vrei nimic. . .
- Cum adică?
- Las-o baltă, eşti încă prea inocentă pentru a fi distrusă, n-ai înţelege.
- Oare?
Sunete asurzitoare de pian mi-au invadat urechile, iar ochii văd umbre înconjurându-mă; vocea sublimă ce se aude din spate mă împinge spre absolut: vreau să fii a mea, sufletul tău e minunat. Doi ochi abia luminaţi se zăresc în întunericul camerei, radioul a pornit singur, iar el îmi întinde mâna, il prind, suntem legaţi pe vecie. Mă ţine în braţe, îi simt căldura interioară, îmi şopteşte: linişteşte-te, acum e totul bine, acum vom merge pe malul mării. . .
Dacă e un vis prefer să mă întorc la magazin! Eu încă visez la noi. . . simt briza mării şi văd trupurile noastre întinse pe nisipul rece, tu mă încălzeşti şi îmi şopteşti doar: . . .
multtăăă. eu trebuie să mă las neapărat. Baftă, Dida şi ţie.
Loading ...
December 6th, 2007 at 1:02
gânduri idealiste, iubire împărtăşită în totalitate şi alte vise infantile de genul ăstea au încetat de mult să mai fie în gândul meu şi acum le consider puerile şi din cale afară de dăunătoare. n-are rost. să ne bucurăm întâi de viaţă şi după să ne gândim la toate ăstea.
oricum, în cazul ăsta vreau să-l citez pe loyal mc : iubirea-i doar o farsă demascată de nesimţire.
capu’ sus, lasă, totul trece. bucură-te totuşi, că e loc şi de mai rău
December 6th, 2007 at 9:59
http://blogatu.blogspot.com/2007/12/craiova-bloggers-meeting-2.html Craiova Bloggers Meeting 2
December 6th, 2007 at 11:36
Uau… ti-as spune cele 2 cuvinte prea cunoscute T.I. superb articol
December 6th, 2007 at 9:54
December 7th, 2007 at 4:38
Wow, ce post dragut! Tare! Keep going!
December 7th, 2007 at 8:43