Simt cum flacăra demult aprinsă, uşor acum se stinge,
Iar inima care radea în mine-i acum plină de sânge,
Şi ceea ce simţeam atunci s-a dus, a ars, a fost,
Iar eu mă-ntreb de-atunci mereu: Oare mai are rost? !

De ce să mai iubeşti când toţi sunt ipocriţi?
De ce să îi ajuţi când nu suntem uniţi?
De ce să mai fii bun când e atâta ură?
De ce-ţi vine să plângi când viaţa este dură?

E dură că ne-o facem,nu că ar fi ea rea,
Dar noi suntem prea proşti şi ne pierdem cu firea.
Nu mai sunt sentimente, nu mai e nimic bun,
Iubirea, prietenia, dispar, rămâne fum. . .

Şi stai, îţi aminteşti cât de frumos a fost. . .
Acum ei te-au uitat şi-ai rămas ca un prost;
Te-ai izolat de lume, ai rămas singur şi
Te-ntrebi: chiar are rost? Am fost prost şi voi fi!

Toţi cei din jurul tău se gândesc doar la moarte,
Iar cei ce se dau prieteni sunt plini de răutate.
Toţi vor să fie emo, îşi dau cu pumnii-n cap
Şi uită că au viaţă, rămân întinşi pe pat. . .

Începi sa uiţi de toti, ba chiar să uiţi de tine,
Fiindcă te-ai săturat, dar ştii la fel de bine
Că oricum ai fost singur aproape-ntreaga viaţă
Şi tocmai asta doare. . . singurătatea-apasă. . .

Acum parcă şi cerul plânge-odată cu mine
Mi-am dat seama: iubirea se duce-aşa cum vine
Şi sufletul rămâne acum pustiu, dar ştiu
Că oricât m-ar răni, voi fi ce vreau să fiu!

Un sentiment neînţeles, exprimat vag, într-o doară, e ceea ce se numeşte tristeţe într-un suflet aproape pustiu ( . . . )

Bucură-te de necazuri, măcar astfel înveţi sa devii mai puternic. Eu încă ştiu sa fiu fericită, sau cel putin, aşa las impresia ( . . . )

(nu sunt trista.poezia e facuta acum ceva timp,am gasit-o prin calculaor,mi-a placut si atat.pa)

În strânsă legătură, mai găsiţi în meniu:

• No Related Post

This entry was posted on Saturday, October 20th, 2007 at 11:43 and is filed under ştie Oana. You can leave a response, or trackback from your own site.