Dacă cineva râde, râzi împreună cu el!
Dacă cineva cântă, cântă cu el!
Dacă cineva lucrează, lasă-l să lucreze!
Cam aşa voi începe să fac după ce scap de săptămâna care vine. Să mă scutiţi toţi, să mă lăsaţi să trăiesc în propria nesimţire, să mă lăsaţi să dorm, să nu mă mai sunaţi nici dimineaţa, nici după-masa, doar seara aveţi voie; în rest, dacă am nevoie, sun eu.
Să mă lăsaţi cu întrebări gen: ce vrei să faci în vacanţă, ce planuri ai? Am zis, merg pe faleză, în rest, nu am nimic plănuit. Doar pentru plimbarea aia mă strofoc.
Nici nu vreau să mă mai strofoc pentru altceva, mi-au ajuns 9 luni de stres, am mâncat ca o vacă (pe sistem nervos), acum am mâinile reci în majoritatea timpului, iar daca nu le am reci, transpiră de zici că sunt copilă de 11 ani la first date.
Azi am observat că tata nu a renunţat la proasta idee cum că eu aş fi născută pe 9 noiembrie. De când eram mică şi mergea cu mine la dentist, la doctora de familie să ia scutire, ici-colo, spunea 9 în loc de 7 noiembrie. I-am făcut observaţie mereu, şi eu şi mama, degeaba. Ce caracter!
Cine are chef să înveţe despre regimurile politice totalitare postbelice în locul meu?


